Multe au ajuns adăpost pentru porumbei
Cu ceva timp în urmă, v-am prezentat o primă parte a unui reportaj despre clădirile abandonate ale Calafatului. Clădiri care nu trebuie ratate dacă ajungi prin ,,Oraşul Rozelor”, pentru că au o arhitectură deosebită. Sunt clădiri care te transpun într-o lume uitată, o lume a bunului gust şi a românului autentic.
Dacă în trecut acestea adăposteau instituţii, familii boiereşti, artişti, azi, multe dintre clădirile Calafatului mai adăpostesc doar porumbeii care-şi fac cuib prin odăile părăsite ale acestora, iar zidurile rămase-n picioare se transformă încetul cu încetul în nisipul ce va rămâne în clepsidra timpului. Câteva, însă, sunt în continuare impunătoare.
Casa I.S.Drăgulescu
Clădirea în care se află astăzi Primăria Calafatului, replică a Palatului Marincu, a fost construită odată cu acesta, în perioada 1904-1907. Patronul clădirii a fost Ioan S. Drăgulescu, fost primar al Calafatului în două rânduri (1902-1903, 1905-1906), el scriind şi o monografie a oraşului, apărută în 1906, cu titlul: ,,Calafatul odinioară şi astăzi”. Dintre rudele lui I.S.Drăgulescu a făcut parte şi marea scriitoare Zoe Verbiceanu, care a scris ,,De-ale lui Nastratin” şi a tradus Francois Villon în limba română. Picturile care o decoreazã sunt opera pictorului ceh stabilit în Craiova, Francisk Tribalsky, precum şi a fiicei acestuia, Freda, picturile ei păstrându-se până-n ziua de azi.
Vechea Poştă
Peste drum de casă Ilariu Marian, se află clădirea în care a funcţionat Poşta. Despre această clădire nu se cunosc însă prea multe. Se ştie că a fost proiectată special pentru activitatea Poştei, însă nu se ştie în proprietatea cui se află azi. De pe o plăcuţă, pe care se distinge cu greu inscripţia, aflăm că aceasta a fost proiectată de către Grigorie Cerchez: „Construită în 1906 – Inginer, inspector general directorul poştelor telegrafelor şi telefoanelor, proiect al arhitectului Grigorie Cerchez“.
Casa Presei
Construită la începutul sec XX, căsuţa din parc, i-a aparţinut lui George Marincu, deputat de Dolj şi tatăl Florenţei Marincu. Mai târziu casa a găzduit-o pentru doi ani pe interpreta de romanţe, Ioana Radu, care a decorat-o după gustul ei.
,,După ce au ajuns în Calafat, primarul oraşului, dr. Iureş le-a dat o casă în parc. O casă frumuşică, lângă monument. Jana, ca niciodată, era înspăimântată de sărăcia ce lua forme supărătoare. După ce a aranjat casa cu puţinele lucruri de care avea nevoie, a ieşit pe strada mare a Calafatului.”(Fragmente din evocarea biografică a lui Harry Negrin).
În perioada comunistă, precum şi după revoluţie, casa a devenit sediul unor ziare locale.
Clubul copiilor
Clădirea care se evidenţiază printr-un stil arhitectonic deosebit, cu puternice valenţe româneşti, a fost ridicată de Ioniţă Marincu (1837-1922) la începutul secolului XX pentru nepoţii săi şi era locul unde se făceau cele mai fastuoase baluri din Calafat. Aceasta se spune c-ar fi fost pierdută la cărţi de către Eracle Marincu care era un împătimit al jocurilor de noroc şi avea o nevastă frumoasă. Casa a servit mai târziu ca şi Club al Ofiţerilor Reg.31 Infanterie, judecătorie, spital de boli infecţioase, fiind actualmente Clubul Copiilor.
Judecătoria
Clădirea unde se află azi Judecătoria Calafat, are peste 120 ani de existenţă, iar turnul clădirii a fost turn de veghe pentru pompieri (un om stătea în permanenţă de veghe, iar dacă se vedea fum pe undeva plecau cu sacaua să stingă incendiul). Mai târziu, în anul 1964 s-a construit clădirea modernă a actualei Judecătorii, ca prima clădire a primăriei oraşului, aceasta fiind compusă dintr-un corp central şi un corp auxiliar. Clădirea a fost renovată şi modernizată în anul 1994, inaugurându-se Judecătoria la data de 20 octombrie 1994.
Gara Feroviară Calafat
Gara Calafat a fost construită odată cu realizarea Magistralei Craiova–Calafat, care este considerată linia cu cele mai frumoase clădiri pentru gări din Câmpia Română. Studiile pentru construirea căii ferate au început pe 10 mai 1885, ele durând până în noiembrie, fiind conduse de inginerul Elie Radu, iar proiectarea a durat până în mai 1886. Construcţia căii ferate a început abia în anul 1890. Calea ferată conţine mai multe monumente arhitectonice printre care două viaducte cu bolţi simple de beton, fiind construite aici pentru prima oară în România. Primul viaduct se află la kilometrul patru, are trei deschideri, o înălţime de 14m şi zidăria din piatră cioplită. Al doilea viaduct este situat la kilometrul 18, are trei deschideri, o înălţime de 17 m şi este construit din piatră de mozaic. Dacă în trecut Gara Calafat era suprasolicitată, azi rareori mai vezi un om, doi care aşteaptă trenul.
Palatul Marincu
Nu putem încheia însă incursiunea noastră prin istoria Calafatului, fără a spune câteva cuvinte şi despre arhicunoscutul Palat Marincu.
Palatul a fost ridicat la începutul secolulul XX şi a fost realizat în stilul necolasic francez cu accente de baroc şi rococo. Fastuoasa clădire a fost pusă pe picioare de Ştefan Marincu, fostul edil al oraşului, dar şi cel care a înfiinţat prima bancă în localitate. Clădirea are 50 de încăperi şi o suprafaţă de 8333 m.p., iar investiţia s-a ridicat, în perioada respectivă, la un milion de lei, în monede de aur. Palatul Marincu a fost transformat în anul 1926 conform dorinţei lui Ştefan Marincu în şcoală de fete cu internat. S-a numit „Sfânta Maria“, în memoria fetiţei lui Ştefan Marincu, răpusă de tuberculoză, pe care o chema Mărioara. De-a lungul timpului a funcţionat şi o şcoală de meserii, unde tinerele învăţau să coasă, să ţese şi să brodeze. Palatul din Calafat a fost gazdă şi pentru Sfatul Popular Raional, dar a fost şi Casa Pionierilor.
Sursa:jurnalulolteniei.ro
