Naşterea Maicii Domnului

Unde vrei sa donezi? Transfer bancar Paypal

Ciobanu Gigel - ING / RO19INGB0000999909497742

Oferă-i la creator o cafea făcând o mică donație. Faceți clic pe pictograma săgeată de mai sus

Într-o lume a amintirilor, fiecare om îşi poate doar imagina cum i-a fost propria naştere. De naşterea mamelor nici nu mai pomenim. Şi, totuşi, există o naştere a Naşterii. În fiecare an, la 8 septembrie, după ce au trecut doar şapte zile de la începutul anului bisericesc, prăznuim Naşterea Maicii Domnului, prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc care a început la 1 septembrie. Faptul că Biserica a rânduit Naşterea Maicii Domnului la început de an bisericesc are la bază, în primul rând o cronologie istorică logică, întâi se naşte Maica, apoi se naşte Fiul. În al doilea rând, are legătură cu marea lucrare din istoria mişcării lăuntrice a omenirii: începutul mântuirii. Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim şi era din seminţia lui Iuda. Soţia lui Ioachim era Ana, fiica preotului Matthan. Erau în vârstă şi fiind lipsiţi de copii erau priviţi de ceilalţi ca blestemaţi.Tradiţia  ne spune că Ioachim a zis către soţia sa, Ana: “Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai întru în casa mea. Mă duc în munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, să ne dăruiască un copil. Iar Ana devenind una cu soţul ei, nu rămâne indiferentă faţă de gestul lui Ioachim, ci se roagă lui Dumnezeu cu durere şi cu multe lacrimi, zicând: “Doamne, Atotţiitorule, Cel ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd; Cel ce ai zis făpturilor Tale să trăiască şi să se înmulţească; Cel ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam şi a născut pe Isaac la bătrâneţe şi ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel prorocul, dă-mi şi mie roadă pântecelui meu şi nu mă lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu sau fiică, îl voi închina Ţie cu toată inima şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale” (I Regi 1, 11). Îngerul Gavriil se va arăta fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa.  Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales lui Dumnezeu (Luca 1, 4-23). Dar în acelaşi timp, e darul cel mare cu care Dumnezeu a învrednicit neamul omenesc. Căci  va fi nu numai izvorul darului celui ceresc, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar şi Maică izbăvitoare pe lângă Fiul ei, pentru toată omenirea. După făgăduinţa făcută, Ioachim şi Ana au închinat-o pe fiica lor, Maria, templului sfânt. Dumnezeu va face din ea însuşi templul Său, în care El Însuşi să locuiască, unind dumnezeirea Sa cu firea omenească. Fecioara Maria este cea pe care Domnul a ales-o, pentru ca din ea Fiul Său cel iubit să-şi ia trup asemenea oamenilor şi, smerit, să se sălăşluiască între ei. Între Maica Domnului şi fiecare dintre noi există o legătură tainică, aşa cum este legătura dintre o mamă şi fiii ei, manifestată într-o grijă permanentă, o dragoste ocrotitoare, o nesfârşită milă faţă de suferinţe şi o nemăsurată îndurare faţă de greşeli. Pentru curăţia ei desăvârşită şi rodnică, pentru viaţa ei închinată lui Dumnezeu, pentru ascultarea deplină faţă de voia Lui, Fecioara Maria este modelul şi povăţuitoarea celor care, însetaţi de curăţie, au ales viaţa monahală. Tradiţia bisericească evidenţiază acest lucru până şi în modul în care sunt numite monahiile, fecioarele care şi-au închinat viaţa Mirelui Hristos. În Biserica noastră ele sunt numite „maici”, prin asemănarea cu Fecioara Maică, Născătoarea de Dumnezeu. Biserica Ortodoxă acordă Sfintei Fecioare Maria, în cadrul cultului, o cinstire deosebită care izvorăşte din prerogativele ei, de Născătoare de Dumnezeu şi Pururea-Fecioară, această cinstire fiind sporită de curăţia ei trupească şi sufletească. Toate acestea ne îndreptăţesc pe deplin de a o denumi pe Sfânta Fecioara  drept “Prea Sfântă” şi “Preacurată”. Drept aceea, ridicându-ne ochii şi sufletul spre Cer, să-i cântăm Prea Sfintei Născătoare:  Măreşte, suflete al meu, pe Cea mai Cinstită şi mai Preamărită decât oştile cele cereşti! Taină străină văd şi preamărită: cer fiind peştera, tron  de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, Îl mărim! Amin.


Preot Liviu Săndoi